Căutam un Supervizor pentru Psihologie Clinică pe Google. Era în luna martie, la scurt timp după ce începusem ceea ce credeam că va fi un an sabatic, după 25 de ani de multinaționale. Algoritmul mi-a livrat site-ul www.roxananicolau.ro.
Numele mi s-a părut cunoscut și fața parcă o știam de la televizor. Pentru o fată workoholică de la Iași, care a făcut Psihologia la 33 de ani, din pasiune, oamenii celebri din București din domeniul PSY, păreau destul de inaccesibili… Așa că am acordat o mare atenție mailului scris și l-am citit de mai multe ori. Nici acum nu îmi explic de ce la subiectul mailului scrie ”Întrebare servicii de supervizare pasiholog”.🙂
Am fost bucuroasă când răspunsul a venit în aceeași zi și am primit link la grupul de Facebook, meetingul de Zoom + toate detaliile.
În luna care a urmat m-am alăturat, timidă (pentru cei care mă cunosc mai bine, considerați aici că am scris spășită), la primul grup de supervizare clinică. Mă uitam cu jind la colegii care deja profesau și vorbeau ca psihologii, cu limbajul potrivit, terminologia corectă…here I am, once again a rookie… într-un domeniu în care mă gândeam că îmi va lua mult și bine până să ajung, să înțeleg, să pot, să fac… să fiu…
Știu sigur că la acea primă întâlnire, în aprilie, s-a discutat despre Depresia la vârstnici și mai știu că mă simțeam ca un impostor pentru că în mintea mea aveam doar liste cu to do (să reiau Psihodiagnoza de anul III, să mai trec prin DSM, să iau notițe, să ...)
Cred că după câteva minute am început să mă simt ca peștele în apă. Agendă clară de discuție, structură, proiecte de lucru în echipă (instrumente de tradus), cazuri prezentate (ca pentru Board Meeting sau prezentare de BP) aka conceptualizare, plan de intervenție, instrumente, concluzii și plan de acțiune.
Discuții la obiect, echipă profesionistă și multă determinare transmisă către noi de Supervizor. Foarte mult call-to-action!
Dau exemplu și celebrul: ” Haideți, oameni buni, că aici nu dictăm ca la facultate! Venim cu cazuri și lucrăm pe ele.”
Cam la fel cum ar face și un manager eficient într-o echipă, atunci când vrea să-și inspire oamenii (le setează obiective ambițioase, îi învață tot ce știe, le spune ce rute să nu aleagă, apoi le dă libertatea de acțiune). Într-un cuvânt, leadership.
Peste câteva luni, m-am înscris la o formare în Schema Therapy. Știam că Roxana este Formator acolo, Supervizor, Vicepreședinte al Institutului Roman de Schema Therapy. Ea nu știa despre mine mai nimic. Nici măcar că voi fi acolo, a fost plăcut surprinsă. Apoi i-a plăcut că mă descurcam.
Curajul managerial e punctul meu forte. Iar abilitatea de comunicare, alături de prezență și confruntare empatică sunt capabilități practicate de muulți ani. Dacă e nevoie de un voluntar - se știe - eu ridic mâna întotdeauna…pentru că m-am mai făcut de râs și știu cum e la o adică…
Am primit atunci un feedback după un role-play. Pentru mine, momentul ăla a fost ”RACHETĂ!”.
Atunci am simțit că am tot ce-mi trebuie și că depinde doar de mine să aparțin acestei lumi noi.
A fost cu…don’t stop me now… and they didn’t!..
Psihologilor li se cer cursuri anuale măsurate în 10 credite/an. În ultimii 2+ ani am însumat 124 de credite din cursuri, formări, transformări. Toate de pe lista scurtă, din planul de reconversie profesională. Nimic de bifă, doar lucruri alese și puse în practică de a 2-a zi. Concomitent am mai făcut și un Master în Psihodiagnoză clinică, o formare în Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală și Hipnoză Eriksoniană, 150 de ore de dezvoltare personală de grup (mulțumesc Ramonei și lui Petrișor Țepurlui) dar și vreo două certificări internaționale de Coaching la ICF și EMCC, o certificare Belbin, una EQ-I...
Toate în acest timp care pare scurt dar a fost suficient pentru că tot ceea ce am făcut, am adorat ❤️.
Tot în această perioadă am livrat programe de management, training și team building, mi-am deschis propriul Cabinet de Psihologie am conceput și livrat un program anual de Employee Wellness și cred că mai sunt și altele. Este evident că am supracompensat (mecanism de coping) tot ce nu am apucat să fac, acum când timpul nu mai e bun cu mine (40 going to 50).
Și când mă gândesc că unele dintre obiectivele atinse aveau DL prin 2025…
Acum, pot să spun că pe Roxana o cunosc foarte bine. Este un om integru, o persoană cu o energie extraordinară și o capacitate de muncă pe care nu știu unde o găsește. (PS, nu se ia, că am încercat!)... Ca supervizor este extraordinară. În formările academice cunoștințele sunt doar cunoștințe, abilitățile se învață cu adevărat, în sesiunile practice. Îndrumătorul este liderul iar echipa lângă care se petrec cele 100 de ore/ 2 ani contează. Un tutore bun strânge alături o echipă bună. Oameni de calitate care aduc valoare discuțiilor și celor din jur.
Știu că ceea ce am făcut cu atâta plăcere, ușurință și bucurie în acești 2+ ani, tot ceea ce am învățat și realizat se datorează în primul rând ei, mentorului meu. Roxana Nicolau m-a adoptat în echipa sa, m-a văzut, m-a ascultat, m-a susținut. Ea a văzut dincolo de lipsa mea de experiență. A văzut capabilități, valoare, ambiție și potential.
Îmi dau seama că poate asta e karma, being nice to me. Chiar meritam și eu un mentor bun! La fel cum și eu, de atâtea ori în corporație am fost un mentor (bun) pentru toți oamenii pe care i-am promovat, susținut, motivat, dezvoltat și ajutat.
Kudos, Roxana Nicolau! You rock!
