Povestea mea

Pentru mai bine de 20 de ani, viața mea a avut ritmul lumii corporate.

​Fiecare întâi ale lunii venea cu un reset: target nou, cifre noi, din nou de la zero. Lunea dimineața însemna, de multe ori, plecarea în delegație. La sfârșitul anului aflam că fusese, din nou, „un an greu”. Alteori sărbătoream rezultatele, vorbeam despre valori, cultură și următoarele obiective. Și apoi începeam din nou.

Am fost, de multe ori, singura femeie din încăpere, într-o lume construită în mare parte de și pentru bărbați.

Și m-am adaptat. Am devenit mai fermă, mai competitivă, mai puțin dispusă să arăt vulnerabilitate. Mult timp am confundat adaptarea cu identitatea. Lumea aceea m-a învățat enorm despre performanță, responsabilitate și oameni. Poți să performezi, să conduci, să fii omul pe care ceilalți se bazează și, în același timp, să nu mai știi foarte bine unde se termină rolul și unde începi tu.

Psihologia a venit mai târziu în viața mea.

Dar oamenii au fost acolo de la început. Nu am simțit că abandonez o carieră pentru alta. Mai degrabă, am schimbat întrebarea: de la cum performează oamenii, la cum funcționează, ce îi ține blocați și ce îi ajută să se schimbe.

Astăzi sunt psiholog clinician și psihoterapeut.

Iar cei peste 20 de ani de dinainte nu au dispărut din cabinet. Mă ajută să înțeleg lumea deadline-urilor, a responsabilității, a presiunii și a oamenilor care pot părea că se descurcă foarte bine în timp ce duc, nevăzut, lucruri mult mai complicate.

​

Poate de aceea mă interesează o psihologie care nu se oprește la explicații.

Să înțelegem De ce? este important. Dar, pentru mine, miza este ce facem mai departe cu ceea ce am înțeles.

Aici începe, de fapt, munca noastră împreună.