Dacă ar fi să fac o paralelă între relația cu părinții și stilurile de leadership, aș zice că ai mei m-au manageriat într-un stil pe alocuri participativ, în general laissez-faire și foarte, dar foarte rar, directiv/normativ. E drept că și eu am fost ”angajatul lunii”, self-empowered și proactivă, așa că, nu mai e clar dacă rezultatul e din cultură, abilitățile de first-time manageri sau mentorii din mediul de referință.
Specific perioadei pre-spre-post comunism, majoritatea celor de vârsta mea, aveau parte de “manageri” directivi care le reglementau prin disciplină și reguli, ce să facă, ce să nu facă și alte asemenea limite pe care, cineva ca mine, obișnuit să fie și să facă ce vrea, le-a privit tot timpul cu scepticism. La fel cum ei, colegii mei, priveau ca pe un ”nice to have” parentingul liberal - ”de treabă” - al alor mei și încălcau des, dar des!!, regulile și deciziile comunicate de ”managerii lor”.
Nu despre asta vreau să vă povestesc ci despre momente profesionale ale existenței mele și relația cu creatorii 😊. Ai mei nu cred ca au înțeles multe, din ceea ce am facut la job. Pe vremea când lucram la ziar, ceea ce făceam se vedea dacă era publicat în ziarul de a doua zi. Spun dacă, pentru că validarea pro-publicare nu avea (neapărat) legătură cu subiectul sau calitatea scrierii. Rarele episode de conținut creativ gazetăresc erau înghesuite în spațiul rămas liber de la Matrimoniale, profilul ziarului fiind preponderent publicitar! Așa că, maica-mea afla uneori ce fac eu la ziar, dacă identifica cele două inițiale (ale numelui și prenumelui), cu care eu mă mândream imens, la final de articol.
Ulterior, în tot profilul meu profesional, nu știu dacă ai mei au înțeles, cu subiect și predicat, ce fac eu la serviciu, chiar daca de la unii angajatori foloseau serviciile, de la alții consumau produsele sau în alte situații denumirea jobului era de-a dreptul self-explainatory!
Account manager sau D2D Director în ziua de azi pot însemna multe dar nah… operator PC ce ar putea să însemne așa de complicat?!
Mai nou, probabil că maică-mea intelege mai clar ce fac eu ca și Psiholog, că doar m-a trimis la unul în adolescență, atunci când nu ne mai înțelegeam om cu persoană dar sincer - sincer, cred că alte lucruri cu care mă ocup în ziua de azi, de exemplu Coaching sau Mentoring sau People Development sunt un fel de a spune că fac fix ceea ce am făcut dintotdeauna, mamă! Doar că acum se cheamă mai fancy.
Că veni vorba, zilele trecute un nene mi-a cerut pe Facebook să traduc Coaching și să mai las romglezismele astea. Nu cred că citește acum dar honestly, dacă nu am reușit să traduc Facebook și Instagram, nu cred că mai am o șansă să dezenglezesc romglezismele.
Am vorbit destul despre mine. De fapt, aș fi vrut să te intreb dacă mama ta știe ce faci 😊
