Caută

Mă dă afară!



Capitolul I. E totul în imaginația ta


Ți s-a întâmplat (sau poate nu, sau nu încă) să trăiești cu teama că ”te dă afară”.

De multe ori, acest fapt este doar o plăsmuire a imaginației tale.

Simți asta fie pentru că nu ai claritate dacă ceea ce faci e bine, e validat de organizație sau iți aduce o semnificație, fie, pentru că ești într-un mediu pe care nu îl înțelegi (șef dificil, schimbări în organizație, poate ai nimerit într-un mediu toxic sau în care oamenii judecă după simpatii și antipatii, respectiv percepție).

Sau poate, faci în continuare lucrurile așa cum le făceai dintotdeauna, dar ceva nu mai merge la fel. Nu mai primești calificativele anuale așteptate, faci ceea ce făceai întotdeauna dar acum ți se spunea că nu e bine și ai ajuns în punctul în care nu mai înțelegi ce cauți tu în viața ta (profesională).

Există, desigur, și situația în care simți că vei fi ”dat afară” pentru că ai ”călcat pe bec”, ai încălcat legea, regulamentul de ordine interioară sau proceduri ale angajatorului tău.

Revenind, să zicem că ești una dintre persoanele care, cumva, simt că vor fi ”date afară”. Te invit să detaliem în rândurile de mai jos ipotezele acestei temeri.

Teama de dat afară vine din ceva ce ori e prezent în interiorul tău, ori e prezent în mediul în care te afli.

În interior, s-ar putea să fie faptul că, poate nu faci jobul potrivit, iar asta te face să te simți incapabil, sau poate doar nefericit, zi, de zi, de zi, pentru că ceea ce faci nu are sens pentru tine. Sau poate, consideri că pălăria e prea mare pentru tine și nu are cine să te ajute/nu ai cerut ajutor sau ai cerut ajutor dar nu ai primit. Ori, nu iți este clar ce trebuie să faci, caz în care, trăiești zilnic anxietatea dată de propria ta neputință.

Oricare ar fi situația, ești măcinat de propriile gânduri, pleci acasă în fiecare zi și mai obosit, poate muncești extra ore pentru a reuși și a-ți dovedi valoarea. Însă, pe termen lung, tu devii epuizat profesional, obosit, bolnav iar angajatorul tău nu știe/nu poate să te ajute.

Chiar azi, când citești acest articol, sunt persoane cărora șeful/șefa le generează această temere de concediere. Fie insinuând diverse aluzii cu privire la ”cui nu-i convine poate să plece”, fie punând o presiune uriașă pe ”de ce nu ți-ai făcut targetul azi” sau fiind pur și simplu oameni cărora nu le pasă de tine, de dezvoltarea ta, de ceea ce iți dorești tu de la acest loc de muncă și, la rândul tău, poți să oferi. Există și situații (și nu puține) în care șeful direct se comportă insensibil, directiv, abuzând verbal mediul cu injurii, amenințări, ironie sau sarcasm, generând foarte multă toxicitate, panică, tensiune și făcând orele petrecute la serviciu un factor de stres permanent.


Capitolul II. ”Va trebui să ne despărțim”


Din pdv al legislației din Romania, angajaților li se poate întrerupe contractul de muncă, în următoarele situații:

- În perioada de probă, fără nicio explicație

- La data expirării contractului de muncă, dacă acesta a fost încheiat pe perioadă determinată

- Prin concediere, în urma unei abateri investigată de o comisie în cadrul unei cercetări disciplinare

- Prin concediere, în urma declarării de către medicul de medicina muncii a faptului că nu mai este apt pentru a presta respectiva muncă

- Prin restructurare, atunci când angajatorul decide și poate dovedi că activitatea sa necesită restrângerea structurii de personal

Există și situații în care angajatorul ”te dă afară” fie purtându-se urât cu tine (mai urât decât o face oricum) sau desființându-te ca profesionist și dorindu-și ca tu să pleci. (Să iți dai demisia). Iată câteva dintre posibilele declarații menite să te facă să pleci.

· Nu ai viitor aici, va trebui să pleci

· Nimeni nu te mai vrea în echipă nici acum, niciodată

· Nu are sens să mai stai, cariera ta se sfârșește aici

Uneori, ești tratat diferit față de ceilalți colegi din echipă, fie primind un target mai mare, fie primind un volum de muncă mai mare sau neprimind aceleași privilegii pe care alții le au (învoiri, etc) sau orice alt mod pentru ca șeful să iți arate că el e șeful si că, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să pleci.


CAPITOLUL III: Îmi dau demisia


Conform Codului Muncii, demisia este un act unilateral de voință. Așa că, dacă vrei să iți dai demisia, este pentru că așa ai decis tu. Dacă nu ai luat tu această decizie și ea vine ca urmare a solicitării angajatorului tău, acest act este un abuz, așa numita concediere mascată. Uneori, primești și diverse ”favoruri” (iți dai demisia azi cu data peste doua luni ca să ai timp să iți cauți, iți dam X salarii, etc).

Cert este că nimeni nu te poate obliga să îți scrii demisia, dacă tu nu decizi acest lucru!

Revenind la soluție, e clar că într-un mediu toxic, care iți face rău pentru că oamenii nu sunt cu toată inteligența (emoțională) dezvoltată, nu are sens să stai. Iar recomandarea cea mai bună pe care ți-o pot face este următoarea: dacă mediul în care lucrezi nu îți face bine, schimbă-l!

Așadar, iți dai demisia dacă tu vrei asta.

Dacă nu, o soluție mai blândă ar fi să spui că ai înțeles mesajul, o să faci toate demersurile pentru a căuta un alt loc de muncă și vei pleca de îndată ce găsești oportunitatea potrivită pentru tine, cariera ta și familia ta.




9 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate